Casa a fost construită în anii ’20, ca atelier de tăbăcărie, în vechiul centru meșteșugăresc al Aradului. Naționalizată de statul comunist, a fost transformată în locuință colectivă cu trei apartamente: două la demisol și unul la parter. Cu timpul, nefiind îngrijită, a ajuns să fie abandonată. Noul proprietar, păstrând funcțiunea de locuință colectivă, a reabilitat-o și extins-o cu un nivel, transformând podul în mansardă. Au rezultat două studiouri la demisol și două duplexuri la parter și etaj. S-au săpat două curți englezești, pentru fiecare studio, pentru a aduce mai multă lumină și a diminua senzația că te afli sub nivelul solului. Am încercat să păstrez cât mai mult din caracterul casei, singurele elemente noi fiind obloanele din lemn și scara metalică de acces la fiecare nivel. Scara metalică este destul de transparentă, astfel că nu acuză desenul fațadei. Reabilitarea a fost finalizată în 2012.
